Mitologie Japoneza! Part I

Mitologia Japoneză este un sistem complex de credinţe. Panteonul şintoist cuprinde o colecţie de peste 8000 kami („zei” sau „spirite” în limba japoneză). Datorită influenţei civilizaţiei antice a Chinei, o mare parte din mitologia şi religia japoneză provine dinspre vestul arhipelagului. Cu toate acestea există şi multe din mituri alcătuite într-un original stil japonez. Mitologia japoneză cuprinde atât tradiţii şintoiste şi budiste cât şi credinţe populare legate de agricultură. Articolul de faţă se va rezuma doar la mituri japoneze privind geneza lumii, la zeităţi importante şi la cele mai cunoscute poveşti japoneze.
Majoritatea miturilor japoneze, aşa cum sunt ele cunoscute astăzi, se găsesc în cărţi vechi ca Nihonshoki, Kojiki, etc. Kojiki sau Cronica faptelor antice este cea mai veche carte cunoscută despre mituri, legende şi istorie din Japonia. Dintre alte izvoare istorice Shintoshu explică originea divinităţilor japoneze, dintr-o perspetivă budistă, iar Hotsuma Tsutae aduce o versiune foarte diferită a mitologiei susţinând că Amaterasu (zeitatea şintoistă al soarelui) era bărbat şi nu femeie, cum spunea tradiţia.
Un rezultat notabil al mitologiei japoneze este acela că explică originea familiei imperiale atribuindu-i caracter divin. Cuvântul japonez pentru „împăratul Japoniei” este tennō (天皇), ceea ce literal înseamnă „împărat ceresc” sau „împărat divin” (caracterul 天 înseamnă „rai”, „paradis"

Mitul creaţiei
Izanagi şi Izanami creează prima insulă, Ongoro.



Primii zei au făurit două fiinţe divine, una masculină, Izanagi, şi una feminină, Izanami şi le-au însărcinat cu crearea primului pământ. Pentru a le ajuta să facă acest lucru zeii le-au dat şi o halebardă, decorată cu nestemate, cunoscută sub numele de Amanonuhoko (Halebarda divină a mlaştinii). Cele două zeităţi au plecat apoi pe podul dintre rai şi pământ, Amenoukihashi („Podul plutitor al Paradisului”) şi au agitat marea cu halebarda. Când stropi de apă sărată au căzut de pe halebardă, au format insula Onogoro. Izanagi şi Izanami au coborât de pe pod şi şi-au făcut o casă pe insulă. În final, ei hotărât să se împreuneze pentru a popula insula. Au construit un stâlp numit Amenomihashira, iar în jurul lui un palat numit Yahirodono. Izanagi şi Izanami au îconjurat în direcţii opuse coloana construită în centru, iar când s-au întâlnit Izanami, zeitatea feminină, a fost cea care a vorbit prima. Lui Izanagi nu i s-a părut acest lucru potrivit, dar în cele din urmă a avut cu Izanami doi copii: Hiruko şi Awashima, care însă având un aspect neplăcut nu au fost consideraţi zeităţi.
Ruşinaţi, Izanagi şi Izanami au pus copii într-o barcă şi le-au dat drumul pe mare, apoi i-au întrebat pe zei cu ce au greşit în ritualul, de au avut acei copii. Li s-a spus că Izanagi trebuia să vorbească primul şi nu Izanami, deoarece el era zeitatea masculină. Astfel cei doi au reluat ceremonia, mergând în jurul stâlpului, iar când s-au întâlnit, Izanagi a fost cel care a rupt tăcerea. Uniunea lor a avut succes de această dată.
De această dată, copii lor au fost cei opt Ōyashima, sau cele opt insule mari ale Japoniei:

• Awazi
  
• Iyo (mai târziu Shikoku)
  
• Ogi
  
• Tsukusi (mai târziu Kyushu)
  
• Iki
  
• Tsushima
  
• Sado
  
• Yamato (mai târziu Honshu)
  

Hokkaido, Chishima, şi Okinawa nu făceau parte din Japonia în vremurile antice.
Ei au mai avut drept copii încă şase insule şi un mare număr de zeităţi. Izanami, cu toate acestea, a murit dând naştere copilului Kagututi („încarnarea focului”) sau Ho-Masubi („cauzatorul de foc”). Zeiţa a fost îngropată pe Muntele Hiba, la graniţa dintre vechile provincii Izumo şi Hoki, lângă oraşul modern Yasugi. Din cauza furiei pierderii jumătăţii sale, Izanagi l-a ucis pe Kagutiti. Moartea lui a creat de asemenea o mulţime de zeităţi.

[modifică] Yomi, tărâmul întunecat al morţilor


Disperat de moartea lui Izanami, Izanagi întrepride o călătorie către „Yomi” („tărâmul întunecat al morţilor”). El îşi dă seama că există puţine diferenţe între acest tărâm subteran şi cel de deasupra, cu excepţia întunericului etern care se instalase în Yomi. Cu toate acestea, întunericul acesta era îndeajuns pentru a-l face să tânjească după lumina şi viaţa lumii din care provenea. Izanagi a căutat-o repede pe iubita sa şi în cele din urmă a găsit-o. La început zeul nu a putut să o vadă pe Izanami în întregime, deoarece umbrele îi acopereau înfăţişarea. Când i-a cerut acesteia să se întoarcă în lumea de deasupra, Izanami i-a răspuns că este prea târziu deoarece ea a consumat deja mâncare din lumea morţilor fiind astfel acum o fiinţă aparţinând acestei lumi. Ea nu mai putea să se întoarcă printre cei vii.
Izanagi a fost şocat când a auzit acestea, dar nu a vrut să cedeze în faţa dorinţelor iubitei sale de a fi lăsată pe tărâmul întunericului. Când Izanami dormea, el i-a luat pieptele care îi strângea părul lung şi l-a aprins ca pe o torţă. Când a făcut lumină, a rămas uimit de înfăţişarea oribilă a celei care odată a fost frumoasa şi graţioasa Izanami. Ea era acum o formă putredă de carne.
Plângând după Izanami, Izanagi nu şi-a mai putut stăpâni frica şi a început să alerge, intenţionând să se întoarcă în lumea celor vii şi să-şi părăsească pentru totdeauna soţia. Izanami s-a trezit, şi ţipând l-a urmărit pe Izanagi. Ea a trimis şi nişte shikome, creaturi morbide feminine, ca să-l bântuie pe Izanagi şi să-l aducă din nou la ea. Încercând să scape de shikome Izanagi aruncă pieptenele soţiei sale, care se transformă într-un desiş de bambus împiedicând trecerea urmăritorilor. În cele din urmă, după multe încercări, Izanagi ajunge la graniţa dintre cele două lumi şi împinge un bolovan la gura peşterii care duce spre Yomi. Izanami şi însoţitoarele ei nu mai pot continua drumul, dar zeiţa îi strigă soţului ei că dacă o părăseşte ea va ucide zilnic 1000 de oameni. Izanagi îi răspunde că el va da naştere altor 1500 în schimb.
Astfel explică mitologia japoneză apariţia morţii, cauzate de forţele înfumuratei zeiţe Izanami.

Amaterasu şi Susanoo
Aamaterasu, puternica zeiţă a soarelui, este totodată şi cea mai cunoscută zeitate din mitologia japoneză. Vrajba sa faţă de Susanoo, fratele ei incontrolabil, apare în câteva poveşti. Una din ele vorbeşte despre comportamentul mârşav al lui Susanoo faţă de Izanagi. Epuizat de răutăţile comise de Susanoo, Izanagi îl exilează pe tărâmul morţilor. Zeul mării a ascultat în silă porunca tatălui său, dar înainte de aceasta a mers mai întâi în rai (Takamanohara), ca să-şi ia rămas bun de la sora sa, Amaterasu. Amaterasu îl ştia că fratele ei impredictibil nu avea intenţii bune aşa că s-a pregătit de bătălie. "Cu ce scop ai venit aici?"a întrebat ea "Să-mi iau rămas bun," a răspuns Susanoo.
Dar ea nu l-a crezut şi a cerut o dovadă a bunei intenţii. O provocare a început în legătură cu cine aduce mai mulţi copii nobili şi divini. Amaterasu a creat trei femei din sabia lui Susanoo, în timp ce Susanoo a făcut cinci bărbaţi din colierul zeiţei. Aamaterasu şi-a revendicat dreptul asupra celor cinci bărbaţi făcuţi dintr-un obiect ce îi aparţinea. Aşadar, cele trei femei au fost atribuite lui Susanoo, pentru că sabia din care au fost create, era a lui.
Zeiţa soarelui, Amaterasu, ieşind din peşteră, şi readucând lumina solară în univers.



E suficient să spunem că amândoi zeii s-au proclamat învingătorii aşa-zisei competiţii. Insistenţa zeiţei Amaterasu, l-a înfuriat pe Susanoo, care a devenit dintr-odată violent şi a început să distrugă totul în jurul lui. El chiar a azvârlit un ponei sacru al zeiţei în camera cu războaie de ţesut omorând-o pe una din ţesătoare. Speriată, Amaterasu a fugit din rai şi s-a refugiat în peştera numită Iwayado. Odată cu ea a dispărut şi soarele şi lumea s-a învăluit în întuneric (adica in noapte)